Anni-Lorei Mainka - goodbye but never farewell

(Photo source) It was with enormous sadness that I learned this morning of poet Anni-Lorei Mainka's passing - and I still cannot believe it. It is impossible to say that 'she died', because people like Anni-Lorei never do. Her enormous heart, immense compassion and empathy for every living thing, her humour and her courage will remain always and her timeless poetry, ever present, all-embracing, will outlive us all.

I never had the honour of meeting her in person. We became friends via Facebook several years ago - and it was as if I had known her forever. Anni was like that. She was an all-or-nothing person. Last March, for example, a package arrived in my mailbox from Köln. There inside was a gift from Anni - her book, Burgundia, which she called 'our world of dreams in a life of war'. On the inside cover, she had dedicated it with the phrase, "God bless your inspiration, dear Sarah - may it live forever...."

Born in 1958 and an interpreter, translator, journalist and author of both poetry and prose, Germanophone Anni grew up in Bucharest on Calea Rahova. She was a passionate student and went on to teach German and English in Ungheni, Arges, for a time. The poverty she saw in the villages there marked her deeply. Having to leave Romania (for Germany) at the age of 28 was a terribly mixed bag of emotions for Anni that gave her wings to soar but was accompanied by all the baggage that exile brings. She once told me that Romanian had become a sad language for her...

Visele doamnei Pachet 1
despre împachetarea/despachetarea unei vieţi

stau
îmbrăcată şi ştii
în buzunare am pus bucăţi mici mici
şi lungi foarte lungi de sfoară
am împachetat  fâşii de vis
le-am pus la uscat
cum ai spus
în zori le-am culcat sub copacii aceia bătrâni din dreptul cetăţii

da
am împachetat
cu timpul pe umăr
cu pielea scoasă din joc
fără să las urme de viaţă
totul în casă e stins
gazele lumina şi cerul le-am stins
restul
fiecare chitanţă
am pus-o în cutia poştală

cheia
am agăţat-o
ştii
în castan

de-l taie
o cheie nu pleacă
ciorile nu mănâncă chei
ciorile mănâncă cercei
spunea mama


Visele doamnei Pachet 2
Crăciunul pe scaunul liniştii

Crăciunul se lasă peste lume
abur de prune în culori de crăciunică
uite
pe marginea „liedului”

eu
aşezată pe scaunul ales de la început

nu mă sperii – am vreme de stat cu faţa spre lumina verde
plină de smântâna din cer
mă ţin de degete
mă aplec spre fustele lungi ale gândurilor 
nu-mi arde de stat pe pătratul de scaun
tivul adulmecă visul
Crăciunul cel mare pe jos prin Calea Lactee
acoperă lumea cu ploaia aceea de străpuns jaluzele
nici rugina nu le-a putut desprinde

stau pe scaunul liniştii
aşteptând mâna
păturile calde
ale ploilor de vară cu miros de castan


Visele doamnei Pachet 3
Edith Piaf la pachet

trebuie să-ţi spun
în dimineaţa fără isme
în abur de frunze de India
cozonac încolăcit în trandafir
Edith Piaf
Edith Piaf trece pe la mine spre seară
deschide uşa altei respiraţii

te-am ascultat
am pus ceasul la colţul casei
să treacă alaiul de duminică peste el

pe seară porumbeii de oraş dau din cap
cuminţi secundele se zbat sub ciocurile
înfundate în grabă
auzi
rugăciunile post-isme
nu mai încep cum ştii
şi nu sfârşesc în amin

frica încolăcită printre costiţe în congelator
nu încurcă
bunătăţile din frigider

crede-mă
firul potecilor
fără isme
se strecoară printre noi

fără urmă de aer
fără urmă de sânge
doar negre
sub plapuma înnodată a istoriei

Versuri de Anni Lorei Mainka
(nr. 5, mai 2013, anul III)

For some of Anni's books, please see Jurnal pe bilete de autobuz, Visele doamnei Pachet and Burgundia. Here she is in an interview with Mara Popa at Radio Romania in November 2012 and you can read more poetry HERE.

I did not know Anni. I never put my arms around her to hug her as I wanted to on oh, so many occasions. We never met near Calea Rahova after all and I never made it to Köln. I shall miss her with all my heart. I shall miss her comments on my Facebook wall, her voice of reason, her private messages with news and links on Romanian literature that she thought I would like (she gave up quickly with anything German since I don't speak a word of it!) and her comments about my blogposts (always pertinent - often funny)... I shall miss her just being there.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Comments

[nicolette_281041]

May she rest in peace.