Ce zi neagra...

(Photo source) Today's Flashmob took place at 18h, Pta Victoriei, in protest against the cruelty and impending slaughtering of the wild horses of the Danube's Letea Forest. These horses exist nowhere else in the world and are part of Romania's national heritage... Stories of utter horror have been circulating all day via internet and Facebook - torture, brutality, unthinkable callousness committed by humans (soit disant) on the most intelligent of animals... horses left for 48h without water, photos of such dreadful wounds inflicted on them that I can no longer look - they will haunt me for years to come...

Police asked the protesters to disperse since, they said, there was no authorisation for a public gathering... Some refused and were fined and apparently a man and a woman were arrested. 

Here are the moving thoughts and reflections of Mihaela Mihaila who was present at Pta Victoriei this evening amongst the two hundred or so peaceful protesters, in an effort to raise awareness for the terrible plight of these horses, in hope of saving them from a fate far worse than death - mothers and babies in those trucks...mothers and babies...

"Am fost la flashmob şi pe tot traseul, în timp ce înconjuram Piaţa Victoriei, îmi simţeam inima grea de lacrimi. În timpul ăsta, undeva, sunt nişte fiinţe – mă gândeam mai ales la iepele cu mânji – care stau, nedumerite şi neştiind ce-i aşteaptă, la mila omului. Aşteaptă un final al unei vieţi pe care omul are întotdeauna luxul să le-o pecetluiască.

La manifestaţie au venit mai mulţi decât mă aşteptam. O coloană lungă – deşi întreruptă ori de câte ori trebuia să traversăm intersecţiile – acoperea vizibil o bucată bună din perimetrul Pieţei Victoriei, pe care a înconjurat-o de două ori. Oamenii au manifestat liniştit, în timp ce mai mulţi reprezentanţi ai presei şi televiziunii filmau şi făceau poze. S-a luat şi un scurt interviu, cred, dar nefiind foarte aproape, n-am putut să-l aud.

Încercând să mai facem un al treilea ocol al Pieţei, lucrurile s-au încetinit. Deja, forţele de ordine îşi măriseră numărul de oameni şi după ce ne-au lăsat să stăm un timp în faţa Senatului, aşezaţi în faţa noastră, nu ne-au mai permis să traversăm (la trecerea din faţa BRD) şi să mai înconjurăm încă o dată piaţa. Începusesră să ne avertizeze prin portavoce că manifestaţia este ilegală şi că îngreunăm traficul. Unii dintre noi au traversat strada prin pasajul subteran, alţii am rămas la intrarea în pasaj, aşteptând restul coloanei, însă cea mai mare parte au rămas în zona trecerii de pietoni, unde câţiva au intrat în nişte schimburi destul de aprinse cu poliţiştii. M-am apropiat, împreună cu două doamne cu care stătusem lângă pasajul subteran şi am înţeles că fuseseră arestaţi doi tineri – un băiat şi o fată.

Deja, în acest punct, manifestaţia îşi atinsese scopul. Fusesem văzuţi, ne exprimasem protestul. Mesajul a fost clar, prin marş, poze şi mici pancarte. Am înţeles că cei care au putut, s-au organizat şi au plecat către localitatea în care se află abatorul unde au fost duşi sau vor fi duşi caii. Nu ştiu amănunte, pentru că discuţiile de la faţa locului erau fragmentate şi se vorbea la telefon; era destul de greu de urmărit.

Dincolo de manifestaţia în sine, toată întâmplarea mi-a readus spre reflecţie un model de reacţie şi de gândire de care noi, românii, se pare că ne lovim tot mai des în ultima vreme. E un gând pe care l-am mai spus şi cu alte ocazii. Îl repet aici:

Aceeaşi logică rigidă, în toate: lăsăm câini pe stradă; mult timp nu le dă nimeni atenţie, până când ajung să fie îngrijorător de mulţi şi apare „soluţia”: bâta.

Lăsăm cai liberi în Deltă, nimeni nu se mai interesează de ei o perioadă, apoi, brusc, ne-apucă grija pentru conservarea mediului şi apare „soluţia”: abatorul.

Lăsăm casele să se dărăpăneze, o perioadă lungă de timp nu le dă nimeni atenţie, apoi, brusc realizăm că e prea târziu să le mai restaurăm – plus că avem atâtea alte probleme cu spaţiul, în capitală (nu?) şi găsim soluţia: demolarea.

Ce zi neagră.

Aştept să văd şi alt tip de gândire românească. Unul care să nu ne mai facă să sărim la expediente dureroase, în al doisprezecelea ceas. Unul din care să se vadă că noi chiar suntem dispuşi să gândim şi să muncim."

Iti multumesc foarte mult, Mihaela.

- Please also sign this circulating petition HERE: 'Please STOP the round-up and the slaughter of the wild horses in the Danube Delta', and leave an acidic comment, too.

Comments

[sairj]

I too am afraid Valentin. Arresting people for demonstrating peacefully, who are not blocking the roads if indeed Silvia could drive thorugh the piata without problem... people must NOT be afraid of speaking out. They were afraid for over 50 years. Little by little, eyes that always seemed to look downwards to me have started to look up and outwards.

Banning plays that are uncomfortable to the government is ridiculous...do they not realise that it makes the work far more attractive. I for one would LOVE to see it!

Silvia, tu as été là, meme en voiture!! Avec coeur et âme. Bravo! Et tu peux écrire dans n'importe quel langue - c'est toujours bien t'avoir parmi nous! :o)

[valentin]

I am worried to see some totalitarian reactions. As far as I understand the policemen stopped people who were on the pavement or crosssing the street in a civilised manner. BUT they were in front of the Government building. During the last years of Ceausescu's rule Romanians were forbidden to go on groups larger than 3. Now there were 200. Civilised.Peaceful.Aarge group walking in cercle.They didn't need an authorisation, in fact IF it were a meeting should just be announced to the City Hall, by constitution meetings are free. Are we going back to dictatorship?? First a piece of theatre forbidden, now people on the street (That's a flash mob as far as I know )arested.Silvia passed by in the car, so they were not hindering cierculation.I am worried. Not to say about the cruelty of thouse who are going to slaughter the wild horses while Prince Charles tries to help us look a little more human then we really are!Another sad day.

[silvia]

J’ai vu le flashmob, par hasard je passais par la en voiture, allant a la rédaction pour abattre du travail en retard pour la Foire du livre (après avoir mis en page des affiches pendant plus de 7 heures, mon cerveau refuse de m’aider m’exprimer en anglais, je suis donc obligée d’écrire en français, excusez moi). Les gens du flashmob étaient des jeunes aux regards brillants, j’ai vu parmi eux une jeune femme visiblement enceinte et de jeunes parents avec leur enfant. Je les ai beaucoup aimés, j’aurais bien voulu arrêter un moment pour être avec eux. Il a fallu que je me contente de leur faire des signes…

[Mihaela]

Pentru foarte puţin, Sarah...