Gheorghe Cosbuc returns to Paris

(Photo source) If Cosbuc had lived to tell the tale... superb parody of Iarna pe Ulita (!!):

L’hiver sur la ulitza
Publicat de Laurentiu Ghita

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

Comments

[sairj]

Multumesc MULT Dan - I knew I could rely on you!

[Dan]

Originalul era:

George Coşbuc
Tiganii
Dorm câmpiile’ n lumină.
Peste pacea lor senină
Cade soarele’ n apus.
Un convoi s’ arată’ n zare ...
Creşte’ ncet pe drumul mare
Si cum vine tot mai tare
Pulberea se’ nalţă’ n sus.

Vin Tiganii!... Fără veste
Pe la porţi răsar neveste.
Satul se deşteapt´acum
Când prin văl de praf subţire
Incepură să se’ nşire
Cară mici cu coviltire
Scârţâind încet pe drum.

Trec flăcăi cu urşi în lanţuri.
Cânii deşteptaţi din şanţuri
Latră fără să-i asmuţi
Si orbiş s’ aruncă’ n cete,
Dar flăcăii largi în spete,
Cu ochi mari, cu negre plete,
Calcă mândri şi tăcuţi ...

Vine-apoi pestriţa gloată
Cu gospodăria toată,
Caii slobozi, fără frâu,
Duc merindele’ n spinare
Si se ţin pe lângă care,
Iar vătaful stă călare
Cu harapnicul la brâu.

Sar copiii goi şi strigă,
Cer la poartă mămăligă
Babe frânte din mijloc,
Iar ţigăncile cu gura
Inteţesc harababura
Când îţi umplu bătătura
Să-ţi ghicească din ghioc...