Canalblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Publicité
Sarah in Romania
8 octobre 2009

Herta Muller awarded Nobel Prize

What marvellous news! This excellent author, so persecuted under Roumanian communism, heavily censored and spied upon, followed even as far as Germany, has been awarded the Nobel Prize in Literature. Rarely have I heard of anyone who deserves it more than she and I am unable to tell you how thrilled I am.

Herta Muller Wins the Nobel Prize in Literature

New York Times

By MOTOKO RICH and NICHOLAS KULISH

Published: October 8, 2009

Herta Müller, the Romanian-born German novelist and essayist who has written widely about the oppression of dictatorship in her native country and the unmoored life of the political exile, on Thursday won the 2009 Nobel Prize for Literature.

Jens Meyer/Associated Press

Herta Müller, the Romanian-born German writer, won the 2009 Nobel Prize for Literature.

‘The Appointment’ (October 21, 2001)

‘Traveling on One Leg’ (February 2, 1999)Comment

Announcing the award in Stockholm, the Swedish Academy described Ms. Müller, “who, with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed.” Her award comes on the 20th anniversary of the fall of Communism in Europe.

Ms. Müller, 56, emigrated to Germany in 1987 after years of persecution and censorship in Romania. She is the first German writer to win the Nobel for literature since Günter Grass in 1999 and the 13th winner writing in German since the prize was first given in 1901. She is the 12th woman to capture the literature prize.

She has written some 20 books, but just five have been translated into English, including the novels “The Land of Green Plums” and “The Appointment.”

At a packed press conference on Thursday afternoon at the offices of the German Publishers & Booksellers Association in Berlin, where she now lives, Ms. Müller, petite, wearing all black and sitting on a leopard print chair, appeared overwhelmed by the flashbulbs bursting in her face. She spoke of the 30 years she spent living under a dictatorship and friends who did not survive.

The prize she said, accrued to her work, but not to her individually. “They are books and they are done,” she said. “They are not my person.”

“I am the person that I am,” Ms. Müller added. “I am now nothing better and I’m nothing worse. It’s O.K., it’s nice, but it won’t change anything for me. My inner thing is writing. That I can hold on to.”

Earlier in the day, at a news conference making the announcement in Stockholm, Peter Englund, permanent secretary of the Swedish Academy, said Ms. Müller had been honored because of her “very, very distinct special language, on the one hand, and on the other hand she has really a story to tell about growing up in a dictatorship ... and growing up as a stranger in your own family.”

Just two days before the award was announced, Mr. Englund had criticized the jury panel for being too “Eurocentric.” Europeans have won nine of the past 10 literature prizes. On Thursday, Mr. Englund told the Associated Press that “if you are European (it is) easier to relate to European literature. It’s the result of psychological bias that we really try to be aware of. It’s not the result of any program.”

Ms. Müller was born and raised in the German-speaking town of Nitzkydorf in Romania. Her father served in the Waffen-SS during World War II, and her mother was deported to the Soviet Union in 1945 and sent to a work camp in what is now Ukraine. As a university student studying German and Russian literature, Ms. Müller opposed the regime of Nicolae Ceausescu and joined Aktionsgruppe Banat, a group of dissident writers who sought freedom of speech.

She wrote her first work, a collection of short stories, in 1982 while working as a translator for a factory. The stories were censored by the Romanian authorities and Ms. Müller was fired from the factory after refusing to work with the Securitate secret police. While working as a kindergarten teacher, the uncensored manuscript of “Niederungen,” — or “Nadirs” — was smuggled to Germany and published there to instant critical acclaim.

“Niederungen” and other early works depicted life in a small village and the repression faced by its residents. Her later novels, including “The Land of Green Plums” and “The Appointment,” approach allegory as they graphically portray the brutality suffered by modest people living under totalitarianism. Her most recent novel, “Atemschaukel,” is a finalist for the German Book Prize.

Although Ms. Muller is widely respected in Germany, she is largely unknown in the English-speaking world. But “The Land of Green Plums,” which Mr. Englund recommended as her best novel, won the International Dublin IMPAC Literary Award in 1998.

Writing in The New York Times Book Review in 1996, Larry Wolff described “The Land of Green Plums” as seeking “to create a sort of poetry out of the spiritual and material ugliness of life in Communist Romania.” And in reviewing “The Appointment” in The New York Times Book Review in 2001, Peter Filkins wrote that Ms. Müller used the thuggery of the government “as a backdrop to the brutality and betrayal with which people treat one another in their everyday lives, be they spouses, family members or the closest of friends.”

Lyn Marven, a lecturer in German studies at the University of Liverpool who has written about Ms. Müller, said: “It’s an odd disjunction to write about traumatic experiences in living under a dictatorship in a very poetic style. It’s not what we expect, certainly. We expect more confessional literature and testimonies.”

Ms. Müller has continued to speak out against oppression and collaboration. In Germany, she has criticized those East German writers who worked with the secret police and recently withdrew from PEN, the human rights organization, to protest its decision to merge with an East German branch.

According to Sara Bershtel, publisher of Metropolitan Books, a unit of Macmillan that released English translations of “The Land of Green Plums” and “The Appointment” in the United States, Ms. Müller has a modest readership in the United States although she has been critically well-received.

In Germany, Ms. Muller’s publisher Carl Hanser Verlag was scrambling to reprint more copies of “Atemschaukel” as well as other titles from her backlist. A spokeswoman for Carl Hanser said that while there had been many requests, no English-language publisher had yet been chosen.

Asked whether winning the prize at such a relatively young age could hurt her work, Ms. Müller said: “I thought after every book, never again, it’s my last. Then two years pass and I start writing again. It doesn’t feel any different after I’ve won this prize.”

The awards ceremony is planned for Dec. 10 in Stockholm. As the winner, Ms. Müller will receive 10 million Swedish kronor, or about $1.4 million.

This from Adevarul

Ceauşescu a vândut un Nobel

În 1987, statul german plătea statului român 8.000 de mărci ca s-o lase pe Herta Müller să emigreze. Opera scriitoarei, răsplătită cu Premiul Nobel pentru Literatură, descrie propria existenţă din România ceauşistă.

i

Herta Müller, la conferinţa de presă de aseară, de la Berlin Foto 

„Încă tot nu-mi vine să cred ce mi s-a întâmplat. E uimitor! Nu m-am aşteptat la acest premiu. Eram sigură că nu mi se va întâmpla tocmai mie. Încă nu sunt în stare să vorbesc despre acest lucru. Cred că mai am nevoie de timp să îmi pun gândurile în ordine“, a declarat Herta Müller, aseară, la conferinţa de presă susţinută la Berlin.

Citiţi şi:

Scriitoarea a continuat: „Cărţile mele au vorbit întotdeauna despre comunism. Cum de a fost posibil ca un asemenea regim să dureze atât, să distrugă o ţară întreagă? 30 de ani am trăit în dictatură. La trei ani după ce am plecat din România, a căzut comunismul“.

Ieri s-a anunţat că i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, care-i va fi înmânat la 10 decembrie, la Stockholm.

Militantă pentru libertatea de exprimare

Herta Müller s-a născut la 17 iulie 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara, într-o familie de şvabi. A studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara, între anii 1973-1976. A fost perioada când a intrat în rândul tinerilor autori de limbă germană, „Aktionsgruppe Banat”, care s-au opus vehement lui Ceauşescu şi au militat pentru libertatea de exprimare.

În 1976, după terminarea studiilor, Müller s-a angajat ca traducător la o fabrică de maşini. În 1979, a fost concediată cu scandal, pentru că a refuzat să coopereze cu Securitatea. Într-o vreme şi-a câştigat existenţa predând la o grădiniţă, iar în particular oferea lecţii de germană. În tot acest timp a fost hărţuită încontinuu de Securitate.

Din cauza presiunilor, scriitoarea a emigrat în Germania în 1987 împreună cu soţul său, romancierul Richard Wagner. Pentru ea, statul român a primit de la statul german 8.000 de mărci vest-germane (aproximativ 5.700 de euro).

„Era înţelegere oficială între şefii celor două state. Banii nu veneau pe căi normale. Erau aduşi de rude ale celor care aveau nevoie de paşaport. Sumele erau între 7.500 şi 8.000 de euro de persoană, dacă nu era absolvent al unei facultăţi costisitoare pentru stat, cum este medicina, de exemplu. Pentru Herta Müller suma a fost de 8.000 de euro”, a povestit Radu Tinu, fost colonel de Securitate care a făcut parte din structura de conducere a Securităţii din Timiş.

În luna iulie a acestui an, Herta Müller a dezvăluit pentru săptămânalul german „Die Zeit“ calvarul prin care a trecut cât timp a stat în România, cu oamenii Securităţii mereu pe urmele ei. A povestit că şi-a putut consulta, într-un sfârşit, dosarul de 914 pagini, cu numărul 4.615, sub numele conspirativ „Cristina“. Primele pagini ale dosarului ar fi fost redactate încă din anul 1983. Ea a mărturisit că, pentru a o defăima, a fost răspândit zvonul că ar fi fost agentă a Securităţii.

Trădată de cea mai bună prietenă

Abia după ce a făcut rost de dosar, Herta Müller a aflat că până şi cea mai bună prietenă a ei a trădat-o. „Jenny avea cancer – a murit demult. A povestit că a primit sarcina de a cerceta locuinţa şi activităţile noastre cotidiene. Când ne trezim şi când mergem la culcare, unde mergem la cumpărături şi ce cumpărăm. Planul locuinţei noastre şi activităţile cotidiene le-a livrat cu lux de amănunte“, a povestit autoarea.

În urmă cu trei ani, când şi-a lansat cartea în Timişoara, Herta Müller s-a întâlnit şi cu foştii colegi din Timişoara. „Am fost cu ea la cimitir la o fostă prietenă, croitoreasă, şi i-a pus o ţigară pe cruce. A zis:  «A fost cea mai bună prietenă a mea. Cu toate astea, m-a turnat în draci la Securitate»”, a povestit scriitorul timişorean Daniel Vighi.

În prezent, Herta Müller trăieşte la Berlin, iar din 1995 este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie din Darmstadt. Guvernul german a propus-o de trei ori, încă din 1999, pentru premiul Nobel pentru Literatură. În 2007, când a fost întrebată ce semnifică acest premiu pentru ea, scriitoarea a răspuns că „singurul atu este suma mare de bani, nicidecum recunoaşterea literară“.  ; Lavinia Bălulescu, Constantin Gârbea, Mălin Bot

Herta Müller: „Securitatea mi-a făcut viaţa amară mult timp“

Cezar Paul-Bădescu: Aţi avut mult de-a face cu Securitatea, înainte să plecaţi din România şi, de altfel, acest subiect este recurent în cărţile dvs. Ce a însemnat Securitatea pentru dvs.?

Herta Müller: Securitatea nu numai că mi-a influenţat viaţa, dar aproape pot spune că mi-a făcut viaţa amară pentru o bună perioadă de timp. În ultimii ani cât am stat în România, acest organism mi-a însoţit existenţa ceas de ceas - pe stradă, la serviciu sau în viaţa particulară. Uneori veneau chiar în locuinţa mea, când nu eram acasă, şi, dacă aveau chef, lăsau semne ale trecerii lor pe-acolo. Şi „convieţuirea“ cu Securitatea a continuat şi după ce am plecat din ţară, pentru că am primit mult timp aici, în Germania, ameninţări din partea ei.

Cum reacţionaţi la presiunile lor? Reuşeau să vă intimideze?

Când am fost dată afară din fabrică, în România, m-am dus la partid şi la sindicat să-mi cer drepturile. Ştiam că nu sunt instituţii serioase, care să apere drepturile individului, dar m-am făcut că nu ştiu asta şi am vrut să-i provoc. Eu plăteam cotizaţia la sindicat şi ar fi fost normal să fiu ajutată de el dacă am fost dată afară dintr-o întreprindere.

Numai că normalitatea în România acelei vremi era cu semn schimbat. Un lucru normal era perceput ca o provocare, pentru că nimeni nu mai era obişnuit cu normalitatea. Bineînţeles că toţi m-au dat afară, cu scandal. Dar, dacă tot mă cicăleau, am vrut să-i cicălesc şi eu. Când am fost la interogatoriu, securistul care s-a „ocupat“ de mine îmi zicea că eu tot sunt „naţionalitate conlocuitoare“ şi, dacă nu îmi place în România şi de poporul român, să mă duc la capitaliştii şi la naziştii mei. Atunci eu i-am spus: „Bine, eu sunt «conlocuitoare», dar dvs. sunteţi român.

Nu vă doare să vedeţi ce se întâmplă în jurul dvs., câtă nenorocire şi suferinţă există în România? Cât timp va mai sluji Securitatea un regim criminal?“. Omul a rămas la început fără grai, apoi a început să urle că eu trebuie să fiu nebună dacă spun lucrurile acelea.

În România există voci care spun că mai bine să-i lăsăm în pace pe foştii securişti, că sunt oameni bătrâni...

Da, săracii!... Şi noi îmbătrânim, nu numai cei care au lucrat pentru Securitate. De câte ori am fost anchetată, îmi tratam disperarea cu gândul că şi securistul din faţa mea o să moară la un moment dat; încercam deci să-l aduc la acelaşi nivel cu mine. Fireşte că sunt bătrâni, dar acum să-i compătimesc pentru asta? Nimeni n-o să-i ancheteze pentru ce au făcut, cum ar fi procedat ei, dar e necesar să se ştie adevărul. (interviu acordat revistei „Dilema veche“, în 2005)

Drama comunismului din România, povestită în cărţi

Debutul Hertei Müller s-a produs în 1982, când a publicat un volum de proză scurtă  intitulat „Niederungen“ („Ţinuturi joase“), cenzurat în România şi apărut ulterior, în variantă completă, în Germania. Mai toate cărţile sale merg pe urmele propriei biografii, focusul căzând asupra consecinţelor confruntării sale cu regimul comunist şi cu tentaculele prea lungi şi insidioase ale Securităţii.

Sala de clasă din satul Niţchidorf în care a învăţat scriitoarea

În anii următori a publicat constant, revizitând efectele opresiunii politice asupra propriei vieţi şi, indirect, asupra individului. Au urmat, printre altele, „Drückender Tango“ („Tangoul opresiv“, 1984), , „Barfüßiger Februar“ („Februarie desculţ“, 1987), „Wie Wahrnehmung sich erfindet“ („Cum percepţia se inventează pe sine“, 1990), „Reisende auf einem Bein“ („Călătorind într-un picior“, 1992).

În 2000, Herta Müller publică volumul de poezii „Im Haarknoten wohnt eine Dame“ („În coc locuieşte o damă“). 2003 este anul apariţiei uneia dintre cele mai cunoscute şi de impact cărţi ale sale, respectiv gruparea de eseuri reunite sub titlul „Regele se-nchină şi ucide“, tradusă în limba română doi ani mai târziu.

Volumul „Die blassen Herren mit den Mokkatassen“ („Palizii domni cu ceştile lor de espresso“) a fost publicat  în 2005, ultimul său roman fiind „Atemschaukel“ (2009), romanul nominalizat la Premiul Deutscher Buchpreis care tratează problema deportării membrilor minorităţii germane în Uniunea Sovietică după cel de-al Doilea Război Mondial.

Cărţile Hertei Müller au fost traduse în numeroase limbi, de la franceză şi engleză până la daneză, finlandeză, islandeză, croată, portugheză, maghiară sau spaniolă. De altfel, câteva dintre volumele sale au avut parte de ediţii în chineză, japoneză şi turcă. 

Germani premiaţi cu Nobelul literar

-Herta Müller a adus Germaniei cel de-al zecelea Premiu Nobel pentru Literatură, la 107 ani după prima distincţie primită de această ţară, care era şi al doilea Premiu de la înfiinţarea Fundaţiei Nobel.
-Theodor Mommsen (1902)
-Rudolf Eucken (1908)
-Paul Heyse (1910)
-Gehart Hauptmann (1912)
-Thomas Mann (1929)
-Hermann Hesse (1946)
-Nelly Sachs (1966)
-Heinrich Böll (1972)
-Günter Grass, laureat acum exact 10 ani, în 1999
-Herta Müller (2009)

Scriitoarea este a doua femeie laureată cu Nobel din Germania după Nelly Sachs (1966), iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de la primul Nobel primit de o femeie: Selma Lagerlöf.

Premiaţi cu Nobel originari din România

-Dr. George E. Palade primeşte în 1974 Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve, pentru „descoperiri privind organizarea funcţională a celulei, ce au un rol esenţial în dezvoltarea Biologiei Celulare moderne“. În 1975 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
-Profesorul Elie (Eliezer) Wiesel, născut în 1928 la Sighetu Marmaţiei, scriitor şi ziarist, supravieţuitor al Holocaustului, a fost distins, în 1986, cu Premiul Nobel pentru Pace. Comitetul Norvegian al acestui  premiu l-a numit „un mesager al omeniei“. 
-Scriitoarea Herta Müller, câştigătoarea din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură.

Cărţile Hertei Müller în limba română

-„Încă de pe atunci vulpea era vânătorul“, roman, Editura Univers, 1997 (ecranizat de Stere Gulea în filmul „Vulpe vânător”).
-„Regele se-nchină şi ucide“, eseuri, Editura Polirom, 2005.
-„Este sau nu este Ion“, volum de poeme cu tăieturi din ziare, Editura Polirom, 2005 (singura carte pe care Herta Müller a scris-o în limba română)
-„În coc locuieşte o damă“, versuri, Editura Vinea, 2006.
-„Animalul inimii“, roman, Editura Polirom, 2006.

Editura cu care scriitoarea are în prezent contract este Polirom, care va publica, de acum, cărţile ei în Colecţia „Biblioteca Polirom“

Other articles also from Radio Romania International, Romania Libera and Cotidianul amongst others which all merit a read (Roumanian only).   

Publicité
Commentaires
D
Poate dumneata esti imvidios, eu nu sunt ca am de toate si nu-mi trebuie prea mult. Si eu ma bucur ca doaman Muller a reusit in vest, dar tot la noi si-a facut studiile. Nu inteleg dece te plangi cand Timisoara e un oras frumos, in comparatie cu Bucuresti.. Acolo sunt mai toti tigani, veniti sau adusi de Ceasca, la fel ca in Iasi sau Bacau. Azi e mai bine sa traiesti intr-un oras mic, unde se fura mai putin.
D
Aveti dreptate.Noi, romanii nu stim sa ne pretuim talentele si mai degraba suntem invidiosi si gelosi. Stiam ca securitatea l-a urmarit pe Palade peste tot unde a trait si lucrat si ma intreb daca Ceasca nu si-a pus oamenii sa-l ademeneasca cu bani sau titluri. Nu m-ar surprinde.<br /> In ce-o priveste pe Herta Muller, ma bucur pentru succesul ei si o felicit din toata inima mea de Timisoarean. In acelas timp mi-e sila de acest popor cu care, din pacate, trebuie sa conlocuiesc.
M
Cati din cei/cele ce citesc acest blog vor comenta in legatura cu Herta Muller. Au fost comentarii legate de M. Jackson, dar despre aceasta scriitoare talentata, care a avut ghinionul sa se nasca intr-o Romanie comunista si sa sufere infamiile securitatii?<br /> Herta Muller este tradusa azi in limba romana, dar este scriitoare germana asa ca presa sau publicul de acum NU are dreptul sa pretinda ca este romanca, acum cand este laureata a premiului Nobel, ca si in cazul lui Palade, care a fost urmarit si tracasat ani de zile de catre securitatea romaneasca
Sarah in Romania
Publicité
Archives
Derniers commentaires
Publicité